Comunicatul de presa nr. 1
SC Ank Art Building SRL, dezvoltator al Proiectului imobiliar „Cernica Residence” în care se edifică 178 de apartamente în apropierea mănăstirii Cernica, aduce la cunoştinţa publicului larg şi a autorităţilor că finanţatorul proiectului, Ate Bank România SA, după acordarea unor credite totalizând 11.442.255 Euro a încetat creditarea deoarece nu mai avea resurse financiare. Ultima tranşă de credit a fost acordată în august 2010, dar societatea noastră a continuat lucrările de construcţii cu resursele proprii şi ale constructorilor, achitându-şi în continuare, lună după lună, toate datoriile către bancă, încheind anul 2010 fără restanţe la bancă, stadiul construcţiei ajungând la 60%. Datorită problemelor financiare deosebit de grave ale Ate Bank România SA, în tot acest timp finanţarea n-a fost reluată, deşi conducerea băncii afirma mereu că o să dispună de bani, sperându-se în mod nejustificat un sprijin financiar de la acţionarul principal, Ate Bank Grecia, aceasta din urmă având capital majoritar de stat.
În mai multe rânduri au apărut ştiri de presă, reluate şi în România, care relatau despre o eventuală infuzie de capital în Ate Bank Grecia, în contextul discuţiilor privind creditarea Greciei de către Comunitatea Europeană şi a diferitelor declaraţii ale oficialităţilor elene. Pe fondul acestor zvonuri conducerea subsidiarei din România era într-o permanentă derută, dovedindu-se incapabilă să gestioneze în mod legal portofoliul de credite aflat în derulare şi să valorifice tradiţia şi experienţa băncii (grecii preluând în 2006 pachetul majoritar de acţiuni al fostei Mindbank). Insistenţele noastre în reluarea creditării au rămas fără rezultat, iar banca a început să caute motive pentru a justifica stoparea creditării. Cum între timp resursele proprii ale SC Ank Art Building SRL s-au terminat iar constructorii revendicau, faţă de noi dar şi faţă de bancă, lucrări executate şi neachitate de peste 1,7 milioane de Euro, banca, în incapacitate de a face faţă acestor plăţi, se foloseşte de inginerii financiare pentru a da o cu totul altă aparenţă situaţiei reale, urmărindu-se şi îmbinându-se interesele băncii cu cele ale conducerii ei.
Deşi începând cu ianuarie 2011 am început să avem restanţe la plata dobânzii, în condiţiile în care plătisem, din august şi până inclusiv în decembrie 2010, din resurse proprii, atât dobânzile către bancă de circa 400.000 de Euro, cât şi alte câteva sute de mii de Euro către terţi, banca nu înceta să spună că va relua creditarea, să insiste să rezolvăm singuri o serie de probleme apărute, situaţia începând să devină bizară: banca nu trecea la executare şi nu ne bombarda cu notificări de nerespectare a termenelor de plată, iar noi speram că îşi va onora promisiunile de creditare deoarece nu contenea să afirme că proiectul este al băncii şi că-l va finanţa. Abia mai târziu aveam să ne dăm seama cât adevăr era în aceste afirmaţii, că proiectul este al băncii şi că nu-l va abandona, dar atunci nu ştiam de planurile premeditate ale băncii de a ne scoate din proiect şi de-al oferi gratis unui cerc de apropiaţi.
Între timp trec şi cele 90 de zile de restanţă faţă de care, potrivit normelor BNR, este obligatorie declararea scadenţei anticipate a creditului, dar nu primim nici o notificare în acest sens. Dimpotrivă, pe fondul ştirilor că guvernul grec urmează să majoreze capitalul social al Ate Bank Grecia cu 1,26 miliarde de Euro, la sfârşitul lui martie începutul lui aprilie 2011 se intensifică discuţiile privind reluarea creditării, întâlnirile pe care le aveam la bancă fiind acum zilnice. Ultima întâlnire de acest fel a fost în dimineaţa zilei de 6 aprilie 2011, când d-l Epameinondas Papanikolaou, director general adjunct, ne-a spus că totul e în ordine şi că reluarea creditării e ca şi făcută. Speranţele noastre erau tot mai mari şi ne bucuram la gândul că vom plăti situaţiile de lucrări şi că se va relua lucrul în şantier.
Dar în aceeaşi zi am aflat din înregistrările Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare că de o săptămână banca a creditat două societăţi pentru ca acestea să devină cesionare în Contractul de cesiune de creanţă nr. 1490/31.03.2011 pentru suma totală a creanţei de 11.762.364 Euro dintre cedentul Ate Bank România SA şi cesionarii SC Focus Mihail SRL (7.000.000 de Euro) şi SC Kite Round SRL (4.762.364 Euro) asupra debitorului cedat SC Ank Art Building SRL. Era incredibil. Dimineaţă ni se spunea că se va relua creditarea, dar după amiază aflăm că aceasta s-a reluat, dar faţă de alte societăţi, pentru ca acestea să cumpere creanţa băncii faţă de noi. Aşadar adio creditare, adio promisiuni, nu ne venea să credem ce se întâmplă şi nu înţelegeam, dacă tot s-a cesionat creanţa, de ce aflăm aceste veşti din alte surse şi nu de la bancă, de ce nu ni s-a spus nimic ...
Cum, nimic? Totul s-a făcut legal! Pentru data de 10 martie 2011 există o Notificare a băncii de declarare a creditului scadent imediat care apare comunicată către noi prin Biroul Executorilor Judecătoreşti Culea şi Tarnuca, apoi în chiar data de 6 aprilie 2011 când eram la bancă, acelaşi executor judecătoresc lucrează la biroul său Notificarea privind cesiunea, spre a ne fi opozabilă astfel cum prevede art. 1393 din Codul civil. Două elemente erau comune acelor notificări: comunicarea prin acelaşi executor judecătoresc şi comunicarea prin afişare! Adăugând acestor amănunte lipsa de transparenţă a băncii, iese reţeta secretului bancar aplicată asupra destinatarului informaţiei.
Aşadar totul trebuia să se întâmple fără ca noi să ştim. Dar de ce? Trebuia să existe o explicaţie. O bancă, pur şi simplu, nu poate proceda în acest fel. După ce am adunat şi am pus cap la cap mai multe informaţii şi după alte evenimente care au avut loc la scurt timp, totul a devenit clar. Uluitor de limpede!
Astfel am descoperit că prin vânzarea creanţei către cesionarii SC Focus Mihail SRL şi SC Kite Round SRL, Ate Bank România SA începuse faţă de noi acelaşi plan pe care-l finalizase deja în cazul altor credite acordate diverşilor investitori, ale căror credite au devenit creanţe iar creanţele au fost vândute, una câte una, către cesionarii SC Global City Investment SRL, SC Paki Agro Invest SRL, SC Optimal Financial Recovery SRL, SC Optimal Recovery Agency SRL, SC East Coast Consulting & Financial SRL şi SC Primex Recovery Solutions SRL. Fără excepţie:
- Aceste firme au fost înfiinţate cu câteva zile înainte de cesiune prin SCA Muşeţescu, Stănculescu & Asociaţii, ai cărei avocaţi aveau să reprezinte pas cu pas cesionarii, administratorii de drept ai firmelor cesionare fiind doar de formă sau buni numai la semnat hârtiile pregătite de avocaţi, în condiţiile în care aceste firme nu deţineau pe numele lor nici un bun, nici o proprietate, nu aveau istoric sau experienţă, deci nu corespundeau normelor prudenţiale de creditare. Deşi obiectul principal de activitate este invariabil „Dezvoltare (promovare) imobiliară” corespunzător codului CAEN 4110, aceste firme fără nici un salariat nu puteau fi bănuite că aveau pregătirea şi experienţa necesară acestui tip de afaceri. Mai mult, Ate Bank România SA cade în ridicol când denumeşte pe aceşti cesionari ca fiind „firme specializate în recuperarea de debite”, în fapt singura persoană specializată fiind din afara lor, prin persoana avocatului Arthur Muşeţescu, cel care este strategul acestor inginerii financiare şi autor al fraudării legii în forma ei penală.
- Cesionarii nu veneau cu bani de acasă pentru a cumpăra creanţele ci au cumpărat creanţele de la bancă cu banii băncii, sau mai bine zis cu bani virtuali, pentru că banca se făcea că le acordă credite, cu care cesionarii se făceau că ar cumpăra creanţele, în realitate doar încheindu-se documente de creditare şi de cesiune, nule de drept, în condiţiile în care banca nu avea disponibilităţi financiare legal constituite cu care să crediteze milioane de Euro, acestor pretinse tranzacţii lipsindu-le un element esenţial: preţul, respectiv plata şi virarea reală a banilor, în condiţiile în care plata era fictivă prin fabricarea de hârtii care să inducă ideea de plată.
- Noii împrumutaţi ai băncii nu veneau cu vreo garanţie proprie pentru creditele lor totalizând câteva zeci de milioane de Euro ci puneau garanţie contractele de cesiune, adică garanţiile foştilor împrumutaţi ai băncii, realizându-se o falsă permutare a garanţiilor deoarece în cărţile funciare acestea nu s-au schimbat ci au rămas ipotecate în favoarea băncii. Este evident că s-a încălcat legea deoarece art. 1396 C. civ. prevede că „Vinderea sau cesiunea unei creanţe cuprinde accesoriile creanţei, precum cauţiunea, privilegiul şi ipoteca”, deci ipotecile trebuiau înscrise pe numele cesionarilor, ceea ce era inacceptabil pentru bancă deoarece în cartea funciară creditele ar fi rămas fără garanţii. Mai mult, prin garantarea cu contractele de cesiune s-a realizat o ilegalitate frapantă deoarece noii împrumutaţi nu pot pune în garanţie imobile fără a deţine calitatea de proprietari în condiţiile în care se ascund aceste pretinse garanţii în cesiuni şi în încheieri de carte funciară. Într-adevăr, după notarea cesiunilor în cărţile funciare, ipotecile rămân înscrise în favoarea băncii dar în acelaşi timp acestea au un dublu stăpân, ca spre exemplu în încheierea din Dosarul nr. 72111/25.05.2011 al OPCI Ilfov prin care „Se notează Contractul de cesiune de creanţă nr. 1490/ 31.03.2011 încheiat între Ate Bank România SA în calitate de cedent şi SC Focus Mihail SRL în calitate de cesionar şi SC Kite Round SRL tot în calitate de cesionar având ca obiect drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din Contractul de ipotecă…”, enumerându-se ipotecile, dar fără a se şi radia ipotecile înscrise iniţial în favoarea băncii. Punem o întrebare pentru specialişti: care este diferenţa dintre ipoteca înscrisă în CF şi drepturile ce izvorăsc din contractul de ipotecă (aferent aceleiaşi ipoteci notate în CF prin efectul cesiunii), pentru a putea coexista în CF în acelaşi timp atât ipoteca băncii cât şi dreptul de ipotecă al cesionarului?
- Contractele de cesiune erau invariabil încheiate la valoarea nominală a creditelor şi dobânzilor restante, ceea ce înseamnă că Ate Bank România SA înregistra un fals profit prin dobânzile înregistrate în decursul perioadei de creditare şi chiar prin dobânzile neachitate de foştii împrumutaţi dar adăugate creanţei, în condiţiile în care tot creditul trebuia trecut pe pierdere. Mai mult, prin cesionarea creanţei se evita constituirea provizioanelor faţă de vechile credite restante. Prin aceste inginerii financiare se obţineau indicatori pozitivi, evidenţiaţi în rapoarte şi în publicitate, premisă a încrederii deponenţilor în rezultatele financiare bune ale băncii şi a atragerii de depozite de la populaţie şi de la agenţii economici.
Fără excepţie, în Arhiva Electronică există aceeaşi formulare cu privire la creditarea cesionarilor, diferind doar numerele de contract, suma creditului şi suma cesiunii, numele cesionarului şi al debitorului cedat, în timp ce numele cedentului era mereu acelaşi: Ate Bank România SA. Spre exemplu: „În baza contractului de cesiune de creanţă nr. 199/4 din 28.05.2010 anexă la Contractul de credit nr. 97 din 28.05.2010, Cedentul cedează cu titlu de garanţie în mod irevocabil şi necondiţionat cesionarului toate drepturile sale de creanţă pe care le are asupra debitorului cedat SC STAR GRUP BANEASA SRL în valoare de 7.470.000 EURO, rezultând din contractul de Cesiune de creanţă nr. 3029 din data de 28.05.2010 pentru garantarea creditului în sumă de 7.470.000 EURO acordat de cesionar SC PAKI AGRO INVEST SRL conform contractului de credit nr. 96 din data de 28.05.2010, precum şi a dobânzilor şi comisioanelor aferente”. Pariem că formularea de mai sus s-a dorit dinadins de neînţeles, deoarece la câte au făcut, nu-i putem bănui de inconştienţă sau de nepricepere, chiar dacă numărul corect al contractului de credit este 96, deoarece Contractul de credit nr. 97 din 28.05.2010 este al cesionarului SC Global City Investment SRL. După cum se vede, cesiunile se fac pe bandă rulantă.
Cesionarii, înarmaţi cu contractele de cesiune, au început executarea silită a debitorilor cedaţi în baza creanţelor, la prima licitaţie organizată de executorul judecătoresc depuneau creanţele în contul adjudecării imobilelor, iar în baza Actelor de adjudecare deveneau proprietari. Ca efect al înscrierii Actelor de adjudecare în cărţile funciare, se radiau toate sarcinile, inclusiv ipotecile băncii cu care se garantase creditele acordate cesionarilor, pentru o perioadă de timp banca rămânând expusă, fără garanţii pentru creditele de milioane de euro acordate cesionarilor. După scurt timp cesionarii, deveniţi peste noapte dezvoltatori imobiliari, primesc noi mici credite pentru continuarea investiţiei, ocazie cu care banca se repliază şi ipotechează imobilele la valoarea totală a creditelor. Rând pe rând foştii dezvoltatori imobiliari îşi găsesc obştescul sfârşit în faliment, cei mai mulţi crezând că nu Ate Bank România SA ci criza le-a cântat prohodul. În mod fatal prea adesea suntem tentaţi să dăm vina pe criză şi nu pe cei care o provoacă.
Aşadar Ate Bank România SA a început să aplice acelaşi scenariu şi faţă de SC Ank Art Building SRL, dar noi am avut şansa de a afla oarecum la timp ce ni se pregătise şi să le încurcăm şi chiar să le răsturnăm planurile. În scut timp evenimentele aveau să se precipite de o manieră incredibilă, astfel încât ceea ce am descris până aici poate fi definit ca începutul unui alt tip de sfârşit: faliment bancar.
Epilog. Cine sapă altuia groapă, cade sigur în ea. Singur?
Contact
companie:SC Ank Art Building SRL
persoana de contact:Ioan Dobrincu
email:idobrincu
telefon/fax:0212229960
adresa:IC Bratianu 44, Bucuresti 030177, Romania
publicat:2011-07-08